foto: Emil Constantinescu, fost președinte, și Mugurel Stan, trainer și fondator Big Life Project

Emil Constantinescu, fost președinte al României în perioada 1996-2000, a fost, sâmbătă, 30 august, prezent la Baia de Fier, în județul Gorj, în cadrul unei întâlniri cu circa o sută de persoane, antreprenori locali și din țară. Acesta a făcut mai multe dezvăluiri în ceea ce privește integrarea României în NATO și UE, dar și despre condiția impusă pentru ca acest lucru să se întâmple: cea mai dureroasă reconciliere, între torționari și victimele lor. La 86 de ani, Emil Constantinescu spune că mai are "timp limitat" și remarcă, cu tristețe, faptul că "trăim într-o istorie necunoscută". El a dat multe informații, inclusiv faptul că în 1997 avea aparatură instalată de CIA pe biroul său, cu legătură directă cu America. Fostul președinte este deschis să dea mai departe aceste informați neștiute sau prost înțelese. Pe de altă parte, multe lucruri au legătură cu Ion Iliescu, pe care acum le poate spune cu ușurință, dar fără acuzații sau atacuri. Constantinescu este mâhnit că nici astăzi numele său nu este menționat atunci când se discută de parteneriatul strategic, care a fost lansat în 1997, în timpul mandatului său, nici măcar pe site-urile oficiale ale Guvernului. Totuși, această mișcare este cea care a oferit României un parcurs european.

Însă cel mai important moment despre care a vorbit este acela în care a decis să nu mai candideze, ceea ce i-a lăsat cale liberă lui Ion Iliescu. Decizia a fost însă cu o condiție: respectarea înțelegerii pentru parteneriatul strategic. PSD a votat în Parlament, iar Constantinescu nu a mai candidat. 

”În ceea ce privește parteneriatul strategic am mari frustrări pentru că și acum dacă deschideți site‐ul MAE și ajungeți la parteneriatul strategic, pe 11 iulie 1997 președintele Clinton a lansat la București parteneriatul strategic cu România. Numele meu e șters, nu s-a petrecut, ca și toată perioadă”, a spus acesta.

Fostul președinte Emil Constantinescu a vorbit pe îndelete despre parteneriatul strategic și cum s-a ajuns la el. Totuși, condiția a fost reconcilierea cu toată durerea produsă de torționari, dar și de crimele Revoluției din 1989. El a reamintit că în campania sa a pornit cu câteva teme: restitutio in integrum, tema pedepsirii criminalilor de la Revoluție și integrarea în NATO și UE. ”Dacă veniți cu astea nu o să vă aleagă nimeni. Nimeni nu mi-a da nicio șansă”, i-ar fi spus apropiații. Dar a câștigat.

Tot într-un dialog cu antreprenorii veniți la Baia de Fier, el a mărturisit că a existat o înțelegere prin care a fost de acord să nu mai candideze la președinția României în anul 2000, pentru al doilea mandat, în schimbul abtinerii PSD din Parlament pentru o acțiune care era esențială pentru parteneriatul strategic. ”Eu vă garantez că nu am să mai candidez. Convenția se va despărți și veți câștiga fără probleme în 2000. Va fi o formalitate. Era miză istorică pentru România, partneriatul asta însemna, era o datorie care nu se discută. Iliescu s-a uitat la mine și mi-a spus da. L-am sunat pe Clinton și i-am spus”, i-a spus lui Iliescu. 

Constantinescu a mai spus că acest parteneriat strategic ar fi trebuit să le aducă românilor demnitatea: „Parteneriatul strategic lansat de Clinton în 1997 a oferit românilor ceea ce și-au dorit în toate secolele de când există și nu au avut niciodată: demnitatea recunoscută pe plan extern, nu avantajele teritoriale, economice, militare, nu faima cultură sau științifică, ci demnitatea. Pentru că spun deseori acest lucru: trebuie să avem o mare recunoștință față de cei care au condus poporul român pentru excepționala lor diplomație, pentru cum au reușit aș folosească toate conjuncturile, destinul ne-a ajutat. De asta avem teritoriul pe care-l avem, plus politica bivalentă, și cu unii, și cu alții. O duplicitate benefică, ne-a asigurat teritoriul pe care avem. Ce nu avem, demnitatea, asta nu o avem”, a mai spus Emil Constantinescu.

Fără răzbunare, a fost condiția integrării României în UE și NATO.
”În 1990, Bush a spus: Ca să intrați în UE și NATO trebuie să vă reconciliați, fără răzbunare, no revenge. Rămăsese partea cea mai dificilă, România, pentru că nu avea în spate doar crimele bolșevice, ci și pe cele proaspete ale Revoluției. Eu sunt înconjurat de fantomele lor, pe fiul meu abia l-am luat de acolo, la liceu, Diana, colega fiicei mele a fost împușcată, fiul colegului meu de catedră a fost călcat de tanc, copilul celor care au stat în bloc cu mine a fost omorât. Sunt oameni pe care i-am cunoscut. Ori trebuia să trecem peste acest lucru și să facem posibil prin transferul lipsei de răzbunare personală o acțiune și viziune la nivelul țării”, a mai dezvăluit.

El a povestit un episod care-l include pe Corneliu Coposu: ”Pe Coposu m-am dus să-l iau de la PNȚ să -l conduc la o întâlnire cu studenții și când traversam pe trecerea de pietoni un tip solid s-a oprit în fața lui Coposu și el i-a spus: stai liniștit, nu ne răzbunăm. Cine era am întrebat: cine m-a torturat pe mine”.

Atunci, Coposu i-a spus că datoria lui, a lui Constantinescu, va fi să obțină iertarea pentru toți torționari.

”Modelul românesc de reconciliere, cel mai dificil, a putut să fie implementat de către mine, având posibilitatea de a conduce, dar sub inițiativa și sprijinul moral al lui Coposu și Doina Cornea. Vreau să transmit acest mesaj, condiția integrării României în NATO și UE nu era de ordin militar, economic, administrativ, era acceptarea reconcilierii, reconciliere care în Cehia, Polonia, Germania, Polonia, republicile baltice se realizase. Reconcilierea între torționari și victime, între criminali și victimele lor. (…) Acest transfer dintre iertarea pentru o persoană și iertarea pe care o faci în numele altora ca un program politic, acest lucru s-a realizat la noi, pentru că este pentru prima dată în istoria lumii când un imperiu criminal s-a prăbușit într-un an de zile, imperiul sovietic. A urmat o consiliere a victimelor cu torționarii”. 

Ion Iliescu a făcut însă un alt tip de reconciliere, spune Constantinescu, între agenții GRU și KGB și naționaliștii din armată. ”Acesta a fost blestemul și păcatul originar, ca și păcatul crimelor din 22-25 decembrie”, a spus Constantinescu.

”Rușii aveau și ei, erau împărțiți, partea gorbaciovistă, partea KGB-ista din care se trage Putin astăzi, și atunci planul elaborat de această filieră sovietică, care a continuat în paralel până a venit Putin, era recuperarea spațiului fost sovietic și spațiul de influență al Imperiului Sovietic din Europa Centrală și de Est; planul prevedea unirea Ucrainei cu Rusia, Belarusului cu Rusia, Iugoslavia cu Rusia și unirea României cu Rusia. România trebuia să aleagă, alesese să fie cu Rusia, dar să fie cu Rusia  în stilul românesc și aici trebuie să vedem partea bună a lui Iliescu. Nu a reușit doar reconsilierea dintre filiera KBG-ista din România și național- comunistă a lui Ceaușescu a reușit să fie și cu unii și cu alții, și a reușit-o instituțional. Cheia era Vasile Ionel, care era spion sovietic. Iliescu a împărțit serviciile în două, l-a numit pe Măgureanu la SRI, omul rușilor, KBG-ist, pe Talpeș în 1992 la SIE. Pe Talpeș l-a trimis în America și a predat americanilor lista cu toți agenții ai securității române”, a mai povestit acesta.

Fostul președinte a mai spus că a făcut demersuri și are promisiunea Parlamentului European că va face demersurile pentru o nouă disciplină școlară: cultura păcii prin educație. El a mai spus că funcția de președinte nu este un salariu, ci este o misiune. 

O declarație extrem de importantă este legată de Moldova, Constantinescu spunând că dacă ar fi război în Moldova ar merge voluntar pentru a ajuta țara vecină. 

Președintele a fost cazat, în timpul șederii sale la Baia de Fier, la Conacul Olarilor, locul unde realizată această fotografie