Oltenia devine în aceste zile scena unuia dintre cele mai mari scandaluri din sectorul energetic românesc. Sub privirile Agenției Naționale de Reglementare în Energie (ANRE), prețurile la energie pentru consumatorii finali au ajuns de trei ori mai mari decât costurile de producție, în timp ce rețele de interese exploatează vidul legislativ și lipsa de transparență. În centrul acestei povești se află Distribuție Energie Oltenia (DEO), operatorul regional care deservește peste 1,5 milioane de consumatori din șapte județe – Dolj, Argeș, Olt, Gorj, Vâlcea, Mehedinți și Teleorman.

Conform puterea.ro, în Oltenia și chiar în Târgu Jiu există zeci de firme de tip SPV (Special Purpose Vehicle), toate cu proiecte de până în 50 MW, interconectate printr-o rețea de interese. În spatele lor se află investitori din Turcia și China, prin companii precum Defic Globe Enerji, Shanghai Electric Power și Energy Development Limited, dar și intermediari din Norvegia și Olanda, cum sunt Scatec și Emsolt.
Prețuri record și suspiciuni de cartelizare
România produce energie la un cost sub 200 lei/MWh, dar consumatorii o plătesc între 800 și 1.200 lei/MWh. Din acest preț, doar 60% reflectă costul real, restul fiind taxe, tarife de rețea și adaosuri comerciale. Lipsa contractelor directe între producători și consumatori a transformat intermediarii și operatorii de rețea în veriga vulnerabilă a sistemului.

Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a avertizat că România are, paradoxal, „cea mai scumpă energie din Europa”, deși dispune de resurse interne considerabile. În ultimul deceniu, țara a pierdut 56% din capacitatea de producție stabilă, ceea ce o obligă să importe peste 20% din necesar în orele de vârf, la prețuri mult mai mari decât cele la care exportă în perioadele cu surplus.

 
Distribuție Energie Oltenia, fosta CEZ Distribuție, a acumulat de-a lungul anilor sancțiuni minore pentru întârzieri la branșamente, depășirea numărului de întreruperi planificate sau necitirea la timp a indexului. Însă, nu a existat nicio anchetă serioasă privind racordarea la rețea a parcurilor fotovoltaice, deși aceasta este o zonă crucială pentru tranziția către energie verde.

Situația a determinat Ministerul Energiei să solicite implicarea CSAT, pe motiv că problema facturilor la energie a devenit una de siguranță națională.

În plus, mulți investitori fragmentează artificial proiectele pentru a rămâne sub pragul de 50 MW, evitând astfel competența Transelectrica și obținând ATR-uri fără întăriri. Aceste practici blochează capacitatea rețelei, fără ca proiectele să fie duse până la capăt.

Oltenia, regiune vitală pentru sistemul energetic românesc, riscă să devină terenul de joc al unor rețele care profită de lipsa de control real și de legislația permisivă. În timp ce consumatorii plătesc prețuri record, operatorii de rețea și intermediarii speculează, punând în pericol nu doar piața liberă, ci și siguranța energetică a țării.